http://mariustudor.wordpress.com/2009/10/09/the-thirst-for-love/ the English translation of this article.

Suntem însetaţi după iubire. Suntem nebuni dupa ea şi atunci când găsim ceva care să umple vidul acesta suntem în stare să uităm pentru un timp lucrurile şi pricipiile care ne definesc. Este atât de adânc încrustată în matricea noastră, că mulţi dintre noi nu putem controla această nevoie. Aşa se face că trecem de la un iubit/ă la altul/ a crezând că urmatoarea relaţie va fi ‘the one’.

Unii dintre noi realizează acest lucru şi se mândresc a avea şi soluţia de a păcăli sistemul: relaţii în care nu se implică sentimental. De aici e doar un pas la a renunţa pur şi simplu la a mai avea aşa zisele ‘relaţii serioase’. Mergând in continuare pe linia aceasta urmatorul pas evolutiv sunt cei ‘just for fun’; plăcerea este singul zeu ce le guvenează existenţa şi adoptă un stil de viaţa fără etică sau morală, pentru simplul fapt că asta le-ar limita libertatea plăcerii atât de mult dorite.

Revin asupra mecanismului nevoii de iubire…şi vom vedea cum ne păcălim de fiecare dată şi cum putem evita lanţul regretabil menţionat anterior. Greşeala pe care o facem este că echivalăm noţiunea iubire cu un sentiment; acest fapt creează fără greş de fiecare dată o mare confuzie în mintea noastră. Sentimente precum: atracţie, admiraţie, prietenie, chiar slabiciune, pot genera o ceva ce este luată drept iubire şi inevitabil facem pasul ce de multe ori duce în direcţia greşită.

Iubirea este de fapt acţiune, fapte concrete, decizie fără posibilitatea de revocare, hotărârea în fiecare dimineaţă de a ne ajuta, încuraja, uneori avertiza persoana iubită. Curajul de a spune te iubesc este unul chiar mult mai mare decât cel de a spune da la starea civilă, pentru că iubirea adevarată nu ţine de cât de mult imi spui tu iubi că mă iubeşti, de câte de ori imi aduci flori sau de câte ori imi cumperi ceva frumos.

Eu sunt cel care decide să te iubesc, şi e o promisiune solemnă de a te respecta, de mă sacrifica pentru tine fără să mă gândesc de două ori, de a sta alături de tine chiar de vei fi nesuferit/ă, egoist/ă, nervos/nervoasă, depresiv/ă, bolnav/ă, distant/ă. Pentru că exact asta face diferenţa atunci când lucrurile devin extrem de dificile. Petru că vor deveni dificile cu siguranţă…e doar o chestiune de timp!!!!

Nu există omul perfect pentru noi în această lume!!! Aşa că putem să cautăm oricât am vrea, tot degeaba. Şi cu cât acceptăm asta, cu atât suntem mai câştigaţi şi evităm şi mai multă suferinţă inutilă.

Sunt oameni care văd iubirea în felul acesta de mai sus, oare îi vedem? Dar dacă i-am vedea, i-am accepta?…oare nu i-am categorisi ca ciudaţi, inconştienţi, naivi, copii netrecuţi prin viaţă. Tocmai am prezentat cum putem construi şi menţine o relaţie fericită! Voi i-aţi spune da? Că eu nu mai stiu ce aş răspunde…