Honesty and forgiveness

Toţi merităm o a doua şansă…şi o a treia sansă, şi a patra….si merită să acordăm altora aceste şanse pentru că nu e unul dintre noi care să nu fi făcut cel puţin un lucru pe care să îl regrete foarte mult, pe care din păcate să nu îl mai poate schimba.

Vestea cea bună este că iertarea nu costă, ba mai  mult are cel mai dulce gust si pansează răni ce in timp manancă din sufletul nostru. E timpul să ne uitam la noi înşine şi să ne gândim la toţi oameni care ne-au greşit mult din punctul nostru de vedere şi deşi şi-au cerut iertare, nu le-am putut-o oferi din prea multa suferinta sau din prea  mult orgoliu.

Am greşit cu atât de multe in viata mea… am dezamăgit pe mulţi, inclusiv pe mine de mai multe ori decât pot număra. Până când să mergem pe drumul furiei si al renegării?

Cred că avem erori de perspectivă asupra vieţilor noastre. Din păcate suntem prea implicaţi pentru a vedea corect  cine suntem, cine sunt cei de langa noi…

Ne încăpăţânăm să facem in felul nostru mereu şi mereu, chiar împotriva logici şi propriului nostru bine. Nu voi intra în motivele pentru care se întamplă asta; toate sunt explicabile, şi chiar vom face în continuare in felul nostru. Dar ăsta e un moment să recunoaştem că greşim şi să ne cerem iertare…

Unul dintre cele mai grele lucruri pe lumea asta este să fi sincer: cu ceilalţi, cu ce ţi se întamplă şi cu tine însuţi. E atât de greu să cauţi adânc în tine şi să fi sincer, pentru că asta uneori ar însemna să recunoşti multele din minciunile în care trăim şi şi spunând adevărul am răni chiar oameni dragi nouă sau i-am dezamăgi.

Iubesc atat de mult momentele in care sunt sincer cu mine, sau comunic sincer cu o alta persoana. Acelea sunt momentele care imi spun ca traiesc si parca traiesc la inceputul timpului cand in afara acelui  moment nu mai exista altceva.

Mult succes dragilor in examene !

Marius T.

If in search of inspiration…

In what follows I transcribed a part of the script of the movie ‘I Am Legend’. The main character, played by Will Smith talks about Bob Marley:

He (Bob Marley) had this idea, kind’ a virologist idea, he believed that you can cure racism and hate, literally cure it, by injecting music and love into people’s lives.

One day he was scheduled to perform a peace rally and a gunman came to his house and shot him down. Two days later he walked down on that stage and sang. Somebody asked him: Why? He said:

‘The People who are trying to make this world worse are not taking a day of, how can I?! Light up the darkness!

I found it to be best inspiring for all those of you out there that want to help this world. The movie also is truly beautiful and I highly recommend it to all of you. I also found some of Bob Marley quotes here:

http://www.brainyquote.com/quotes/authors/b/bob_marley.html.

O colinda politica

1.

Aho, aho, copii si frati,

Stati putin si nu mancati,

Langa Base v-adunati

Si pe Boc il ascultati.

Ca ne scapa de belele

Pe ritm tare de manele;

Guta sef, Salam jupan,

Doar Basescu e mai bun.

2.

Alegerile… s-au terminat,

Prostanacul a clacat.

Fraude s-au aclamat,

Prea tarziu, s-a terminat.

Manati mai! C-avem Guvern,

3.

Ieri Mosul a vandut un ren.

4.

Cica e recesiune

Mosului nu-i merge bine.

Legea salarizarii unice aplica,

Pentru elfi, care va sa zica.

Modelul e romanesc,

Rezultatul e firesc.

5.

Mos Craciune, Mos Craciune,

Te rugam acum pe bune

Da-ne vise si sperante,

Sa prindem curaj, mai frate.

Si la anul care vine,

Sa fie…politic…un pic mai bine.

A realist perspective

Recently I wrote this article on the World CARP Romania Blog:

I would like to tell you a story about what we like more than everything…Love.
Well maybe not in the form you usually are used to it. There are so many definitions; some are romantic and others more real…and most just dumb I have personally tried to define it several times, each time I tried in a newer, fresher and clearer form.

Well what we can surely say is that…love is universal. We all want it and more important we all need it. Even before our conception love is required and it shapes our life continually and drastically.

Form the lack of love we tend to go astray and look for it in wrong places. Because of immature love we denigrate the value of love and give it mediocrity. Few of us can say that have really loved and fewer had that love returned, but what it is important is to realize that no matter what circumstance we encounter it, it 100% changes us for the better or for the worse.

In all my trails of describing it and giving it depth, always one aspect was important: our ability to offer ourselves to another person must be made without becoming dependent on that person (it is not a power struggle, it gives respect and trust and you don’t feel empty without the other person). You don’t get crazy if you don’t see him or her for some time.

Peace is the natural state we long for and therefore it is also the state that love must feel also, because love is the external expression of our peace (external at the level of interacting with others). Where there is conflict inside there is no durable and honest love on the outside.

Conflicting/tormented/confused/selfish heart and mind cannot express love because in themselves they express love in the form they know-conflicting/tormented/confused/selfish. It is like a poison that affects our ability to reason, to feel, to will and renders us incapable of perceiving reality and others correctly.

The peace between our mind and body, thoughts and actions, plans and reality are for each and everyone at different levels and this peace gives us the quality of our ability to coexist with others. What that peace is, how you meet it and where does it come from? Do you have an answer?

Oare iubire?!

Mă definesc idealist…Mulţi chiar ma acuză că merg prea departe cu ideile absolute, dar nerealiste. Sincer nu mă simt abolut deloc jignit de această ştampilă…ba chiar imi face plăcere. Dar vreau să remarc pericolul idealismului şi idealizării iresponsabile a iubirii.

Iubirea pe care eu o condamn într-o oarecare masură este aceea definită numai prin latură euforică şi fericită. Descrierea unei iubiri numai in forma ei fericită creează o imagine gresită şi nedreaptă a ceea ce este Iubirea.

Am citit recent un articol pe un blog în care iubirea apare ca sentimentul suprem, înălţător care este sau nu este…adică o ai sau nu. Este aceea care dă inţeles vieţii binenţeles alături de persoana iubită, şi respiraţia e mai dificilă fără persoana iubită…iubirea face chiar imposibilă greseala în faţa aceleaşi persoane iubite.

Un elogiu frumos…dar periculos aş spune eu. Dacă definim iubirea numai in felul în care ne facem să ne simţim noi…există un mare pericol să o recunoaştem cu totul şi cu totul greşit atunci cînd ni se întamplă să întâlnim pe cineva. Am citi multe poveşti ale fetelor care atât de minunat se simţeau alături de peroana ‚iubită’…şi după căteva luni rămaneau cu inima frântă.

Din punctul meu de vedere este dificil…aproape imposibil să afli iubirea şi să te bucuri de ea dacă singurul semn e felul în care te face să te simţi. Am simţit acele lucruri frumoase amintite de acel blog şi va spun senin că nu a durat mai mult de 2 luni.

Eu consider că Iubirea porneşte de la mine, eu şi eu sunt cel care decide să iubească şi eu vreau să o fac pe cealaltă peroană să simtă lucrurile acelea pe care le amintea blogul amintit de mine.
Dar vă las cu un citat care concluziona articolul citit si sună cam aşa:

‘Love is passion, obsession, someone you can’t live without. Fall head over heels, find someone you can love like crazy and who will love you the same way back, forget your head and listen to your heart. Because the truth is, there’s no sense living your life without this.’
Concluzia ramane la voi.

Culturally determined or not…

In my post Iadul Perpetuu I was announcing the fact that I will give some clues as to how we really get to know people and how we can lead a purposeful life…how to know ourselves and we how our way of thinking is determining my life. Of course our way of thinking is determined by our values and those have something very important to do with preferences (basically the same thing).

And preference my dears are culturally determined in a great deal. What I want to do is to engage in a study of two groups of students: one group being fully active in developing their character and personality and the other one a control group, normal students. Mu hypothesis is that we can shortcut our culture determination by actively evaluating ourselves and improving ourselves: character/personality, professionally, morally.

Why is culture important- it determines our choices and therefore our actions in life: success or failure? More details to come…

Somnul bunului simţ naşte monştri…

Vâltoarea politică în care ne găsim cu toţii este una fără precedent in istoria, e adevărat redusă, de 20 de ani de redescoperire a pricipiilor democratice. Tot ce se petrece în această perioadă în România este fără precedent in istoria democratică a oricărei ţări. Un preşedinte ce se încăpăţâneză să facă numai cum vrea dansul, mergănd peste orice pricipii de bun simţ, bună-credinţă şi chiar şi peste principii de drept.

Sunt două lucruri ce mă şochează: un om care se încăpăţînează să ţină de putere cu orice preţ, îndiferent de ce se întamplă în rest: ţară, partid pot să ardă liniştite, importantă e puterea. Obsesia românilor pentru putere, statut şi status dusă până în formele ei minore precum aparenţa şi dorinţa de a ieşi în evidenţă (la oameni simpli) se înfăţişează în forma ei cea mai pură şi clară în omul Traian Băsescu.

Al doilea lucru şocant este orbirea unor intelectuali şi oameni care printre altele raţionali şi de bună credinţă în a urma, ba chiar şi mai mult în a lupta, pentru candidatul ce doreşte obţinerea celui de-al doilea mandat prezidenţial, Traian Băsescu. Cum aceşti oameni nu se trezesc din somnul lor şi nu văd lucid realitatea ca aşa cum e ea: susţin un om obsedat de putere şi care nu se opreşte de la nimic în a o obţine, în a o menţine şi mai ales în a-i împiedica pe alţi în a o obţine, ignorând nevoile ‘POPORULUI’ aşa de des evocate de Preşedinte.

Din punctul meu de vedere aşa ceva este inadmisibil şi dacă vrem să trăim într-o ţară în care la cel mai mare nivel principiile şi experienţa jocului democratic normal sunt luate în derâdere atunci ne merităm soarta…una pe care o tot merităm de ani buni pentru că în esenţă ne lăsăm manipulaţi- atât în comunism cât şi în democraţie.

Sunt convins că nu am pierdut orice fărâmă de bun simţ şi că majoritatea noastră încă discerne între ce este permis unui Preşedinte şi ce nu. Lansez în acest moment o provocarea şi voi anunţa faptul că îl susţin pe domnul Crin Antonescu, preşedintele PNL-ului, în campania pentru funcţia de Preşedinte al României. Din punctul meu de vedere nu este numai un vot impotriva domnului Traian Băsescu ci un vot pentru o altfel de Românie în care mai sper.

Mi-aş fi dorit ca acest articol să nu se oprească la idei, pricipii şi la apeluri ce pot fi atacate ca fiind propagandă politică; mi-ar fi plăcut să facem analiză de programe, de soluţii de redresare economică, educaţională, sanitară, morală…în schimb ne zbatem într-o furtună continuă de teme false ce nu face altceva decât să crească mai mai şi mai mult…

Final din păcate nu am, pentru că nu îl ştiu…însă sper.